A.G. , ma omori...

Imi doresc sa se intoarca. Il vreau inapoi. Domnule A.G.,ma ucizi, lent si dureros... Vreau sa ma sune, asa cum o facea candva, sa'mi spune ca are nevoie de mine, ca il doare ce am facut (da, i'am gresit), ca nu se poate controla cand e vorba de mine. Toate aceste vorbe, care candva, mi le repeta ca un cantec nesfarsit... (Chiar asa, cum am putut sa'i fac asta?) Innebuneam de placere cand imi spunea ca sunt frumoasa... Nu, pentru el nu eram 'buna' , eram frumoasa...

Imi amintesc de petrecerea de la inceputul verii... Abia asteptam sa vina, eram cu ochii doar pe usa de la intrare, stateam incordata si nu aveam stare... Aparitia sa a fost pentru mine desertul suprem... Am inceput sa dansam, sa ne pierdem unul in altul, incet si sigur... M'a intrebat daca vreau sa ne plimbam pe faleza. Am acceptat imediat. M'a luat de mana. Eram ca un copil care si'a gasit jucaria preferata si pierduta dupa mult timp... Eram singurii care ne plimbam, doar noaptea ne privea. O banca mai retrasa, noi doi...

Toate acestea au fost de'ajuns sa se dezlantuie:
"Afrodita, simteam ca innebunesc cand te'am vazut... Cand dansam impreuna, atunci am simtit ca'mi pierd controlul, te vreau..."
Vocea lui era asa sexy printre gemetele care le scotea cand ma saruta pe gat! Simteam ca e al meu cu totul nu'mi mai pasa de nimic, stiam ca ii voi poseda trupul asa cum o mai facusem de atatea ori...

L'am avut. Din nou. Un gand aiurea, trecator, ma facea sa ma intreb daca va ramane. Si a ramas. M'a luat in brate.Savuram tacerea,uneori intrerupta de soaptele sale in care imi spunea cat de dor i'a fost de mine...

Iar acum mi'e pofta, mi'e pofta de el... Poate cineva sa mi'l aduca inapoi, va rog...? Sau poate cineva sa'mi ucida amintirile?

C.

Eu : Sinceritatea costa in ziua de azi. Totul costa, totul se plateste…

C  : Tot ce faci e rau. Eu daca sunt sincer si spun direct ce am de zis, ce sa platesc ? Opinia mea, dreptul meu !

Eu : Tot ceea ce este impotriva majoritatii sau a unei persoane cu rang superior si lezeaza, indiferent ca este adevarul, se taxeaza.

C  : Da, asa e. Dar eu lupt sa’mi apar parerea. Ma doare’n fund ca ala e smecher si se da mare. Toti suntem oameni, egali.

Eu : Da, teoretic, insa pe unii caracterul ii determina sa fie josnici.

C  : Caracterul, invidia, frustrarea, orgoliul, etc. Dar niciodata nu o sa renunt la ceva din cauza unei persoane de acest gen. Mai ales cand ma ameninta, ma provoaca mai tare sa lupt. Nu dau doi bani pe amenintari.

Eu : Amenintarile te ajuta sa te mobilizezi, te determina sa reusesti. Ameninta’ma.

C  : Daca nu faci ce vreau eu iti iei bataie de la mine. Iti dau o bataie de ciocolata de n’ai sa vezi ! Te omor la un dans de vals, de n’ai sa stii ce’i cu tine. Ai inteles, draga domnisoara ?

Eu : Ma faci sa pierd intentionat...

C  : Ba nu ! Daca iti dau o palma... de bomboane, ai sa cazi jos la cat de bune sunt.

Eu : M faci sa plang cu lacrimi de curcubeu...

C  : Da. Si daca iti dau un pumn de fericire... Esti gata. Done.

Eu : Ah, ma ucizi cu atata pasiune...
C  : Sigur, draga domnisoara...

  Caracaterul ii determina pe unii sa fie josnici, dar dragostea ne face uneori sa fim asa de umili, asa de demni de mila, atat de ridicoli,  incat ceilalti ne compatimesc...

  Insa, in dragoste si in razboi e permis orice...

S.

Cand ne-am despartit, pentru mine a fost ca si cand mi-am pierdut cel mai bun prieten. Relatia noastra se baza pe prietenie, ceea ce facea ca legatura noastra sa fie completa si indestructibila. Desi mi-a lasat multe vanatai, stiam ca tot ceea ce face, face din dragoste, face pentru mine...



L. imi poate oferi orice: de la plimbari cu superbul lui Cadillac alb pana la plimbari cu unul dintre cele 12 iahturi ale sale, de la o iesire in club pana la petreceri pe pontonul lui si vacante cu destinatii exotice, insa, stiind cu cata usurinta o poate face, toate aceste lucruri nu capata valoare.   


Insa S. ... Constient fiind de situatia sa financiara care il situa in clasa de mijloc, incerca sa faca orice incat sa imi ofere tot, sa ma faca fericita nu doar spiritual, ci si material.  Pentru el eram tot, pentru el eforturile sale erau insignifiante fata de ceea ce ii ofeream eu.Oricat as incerca sa neg, despartirea mi-a lasat un mare gol sufletesc, care dupa un an si jumatate, inca se resimte... Abia astazi incep sa realizez si sa-mi accept necontenita stare de degradare sufleteasca. Probabil acesta este primul pas spre vindecarea mea completa...